Lemnul..minunat lucru de la Dumnezeu,care pare a cuprinde cu tainele lui Izvoare de ape și      Temeliile Lumii.E cerdacul cu busuioc la grindă și buciumul care se aude-n asfințit ; e Biserica Străbunilor, cu sunet de toacă ce străbate văzduhul până la Ceruri.E tihna unui fluier după o zi de trudă.Este nădejdea unui Neam iar, vreme de veacuri , in zilele cele rele a știut a lua chip de codru și de frate pentru ca  omul să capete adăpostire,dimpreună cu toate ale sale.

       Cu voia Lui,eu n-am să îngădui să cadă în uitare și voiesc a da slavă Lui Dumnezeu pentru calea ce mi-a  fost rânduită..